30 ianuarie 2009 – sărbătoare la Mizil
Ediţia a II-a a concursului “Romeo şi Julieta la Mizil”
la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”
Aceasta este o pagină care ar trebui să vă ofere o perspectivă despre ideile şi conceptele care au devenit forţa motrice din spatele concurenţei menţionate în titlul paginii. A fost un efort important de a le pune împreună dar în cele din urmă rezultatul a condus la ceva care merită sărbătorit. În final toţi cei care au luat parte s-au bucurat imens. Este important pentru a şti câte ceva desăpre concursuri ca acestea, mai ales atunci când doriţi să participaţi.
Aşadar am adunat câteva informaţii de bază şi unele informaţii concise de la persoane implicate în sau legate de proiect. Aşa că, dacă vă puteţi bucura descoperind istoria din spatele site-uri ca ro.partypoker.com , vă veţi bucura de această pagină. Sperăm că veţi afla mai multe despre concurs, şi veţi spune şi altor persoane care ar putea fi interesate să ne viziteze aici.
Într-o stare de... criză, unii ar spune că „ţara arde şi baba se piaptănă”, dar ceea ce s-a întâmplat în ziua de 30 ianuarie la Liceul Teoretic a fost cu adevărat deosebit şi a demonstrat că noi, mizilenii, putem fi sensibili şi dedicaţi cuvântului, muzicii, sufletului inteligent, care ştie să vibreze la vocabula iubirii, dar şi la cea care încondeiază tare ale societăţii sub forma ironiei fine a epigramei.
Cu ajutorul unor oameni fără de care urbea noastră ar fi săracă, precum inspectorul şcolar general Gheorghe Matei şi primarul Emil Proşcan, la iniţiativa profesorului Bădicioiu Laurenţiu, sub oblăduirea directorului liceului, Victor Minea, a avut loc a doua ediţie a concursului „Romeo şi Julieta la Mizil demonstrând că acesta a devenit o certitudine a peisajului cultural. Cea mai bună dovadă în sprijinul celor afirmate este prezenţa unor personalităţi ca Nicolae Dragoş, Corneliu Leu, Corneliu Berbente, Daniela Vlădescu, directoare a Teatrului de Operă şi Balet “Oleg Danovschi” din Constanţa şi prim-solistă a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”, Emil Proşcan, părintele cenaclului „Agatha Bacovia”, ploieşteanul Nicolae Ioniţă, caricaturist şi reputat grafician, creatorul extraordinarului site www.caricatura.ro
Cu această ocazie s-a inaugurat noul corp de clădire, panglica fiind tăiată de cei cărora le datorăm mulţumiri: domnul Gheorghe Matei şi domnul Emil Proşcan. De altfel, domnul primar Proşcan a fost şi unul dintre membrii juriului, alături de Daniel Cristea Enache, Corneliu Berbente, Corneliu Leu, Nicolae Dragoş, Constantin Titus Vîjeu, Ion Busuioc.
Nu putem încheia această modestă prezentare fără a-i aminti pe cei care au primit premii, la cele două categorii ale concursului. Astfel, la secţiunea de poezie, Marele Premiu „George Ranetti” a fost luat de Bucur Alexandra, 22 de ani, din Bucureşti, Premiul „Grigore Tocilescu” de Amza Bianca, 16 ani, Râmnicu Vâlcea iar Premiul „Agatha Bacovia” de către Ciobanu Ştefan , 30 de ani, Bucureşti. La secţiunea epigrame s-au putut bucura de consideraţia juriului domnul George Corbu, preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România care a luat Marele Premiu „George Ranetti”, Vasile Larco, din Iaşi – Premiul „Grigore Tocilescu” şi Ghiţă Laurenţiu, din Bucureşti – Premiul „Agatha Bacovia”. După premierea acestora, un deosebit moment a fost recitalul de operă şi operetă al doamnei Daniela Vlădescu.
Pentru tot ceea ce s-a petrecut pe 30 ianuarie, dar şi pentru perspectivele pe care acest proiect le-a deschis liceului nostru şi nu numai, se cuvine să mulţumim tuturor celor care ne-au sprijinit, ne-au onorat cu prezenţa sau au fost cu sufletul alături de noi!
Amănunte despre concurs şi festivitate,precum şi mostre de lucrări ale tuturor celor care au primit diplome de participare, puteţi găsi şi pe www.romeojulietalamizil.ro
Daniel Cristea-Enache, critic literar, scriitor
„De multe ori, concursuri precum cel organizat de fostul meu coleg de facultate şi actualul profesor de literatură română Laurenţiu Bădicioiu, au un iz provincial. Texte mediocre sunt notate pozitiv şi ridicate artificial la rang de literatură veritabilă.
Aceasta fiind trista regulă statistică, concursul de la Mizil reprezintă o fericită excepţie. Mă refer în special la secţiunea poemelor de dragoste, de un foarte bun nivel în ansamblu, şi cu câteva individualităţi poetice deja conturate. Am citit cu reală surpriză şi cu efectivă încântare texte publicabile în orice publicaţie culturală centrală. Literatura actuală, scrisă de oameni tineri şi foarte tineri, dă semne de vitalitate (şi) la Mizil.
Felicitări aşadar participanţilor şi organizatorilor, cu o menţiune specială pentru sufletul manifestării: Laurenţiu Bădicioiu.”
Emil Proscan, primarul oraşului Mizil
Mult mai mult decât o sărbătoare obişnuită. Eveniment de înaltă ţinută care, prin prestanţa şi prestaţia invitaţilor, a produs, aproape pe tot parcursul desfăşurării, emoţii, vibraţii, trăiri, parcurgându-se, prin adevărul şi lumina celor spuse, întregul areal dintre zâmbet şi lacrimă.
Felicitări, felicitări, felicitări celor care au făcut să fie acele momente!
Corneliu BERBENTE
Lecţia de liceu
Deşi cu facultate, eu –
Declar deschis, cinstite feţe –
Luai azi lecţii de liceu:
De stimă şi de tinereţe!
Moment
– Cine-s oare-acei bărbaţi
De eleve-nconjuraţi?
– Sunt profesori elev… aţi!
Profesorului Laurenţiu Bădicioiu,
marele animator
Vezi, bădiţa Bădicioiu,
Când bea vinuri din tot soiul,
Pentru-al său liceu trudeşte:
Nu “pileşte”, “TOCILEŞTE”!
Unui invitat de seamă, Maestrul Corneliu Leu,
dezamăgit că nu a avut succes la soprană
S-aducă diva la Mizil,
Se zice c-au plătit din greu.
Atunci pricepe şi-un copil
Că nu s-ar mulţumi c-un LEU!
Profesorul Ion Busuioc a întârziat la un pahar
Un pic de busuioc în vin
Îi dă aromă, gust deplin,
Dar nu-i de-ajuns un poloboc
Să-l “dregi”, în schimb, pe Busuioc!
Vasile Larco, Iaşi, 31 ianuarie 2009
Ajungând acasă mi-am dat seama că totul a fost un vis. Un vis frumos şi tot ce-i splendid, e puţin. Aşadar: Mizilul amintiri plăcute-mi lasă, / Umor şi voie bună cu toptanul- / Şi zău, că n-aş mai fi plecat acasă… / Dar am plecat să pot veni la anul! Sau altfel spus: Plecând spre Iaşi, atâta doar / Afirm, cu inimă curată: / Aşa Spectacol, zău, mai rar… / Păcat că-i la un an o dată!
Cât despre Sărbătoarea Liceului „Gr. Tocilescu”, despre slujitorii de ieri şi de azi ai acestui renumit lăcaş de învăţământ, numai cuvinte frumoase, şi anume: La „Tocilescu” să aflaţi / Şi nu sunt vorbe goale, seci / Că dascălii sunt toţi notaţi / Cu note doar de douăzeci! Liceul este demn de numele ce-l poartă, se mândreşte pe bună dreptate, cu înaintaşii: Grigore Tocilescu, George Ranetti, etc. şi cu actualii profesori: Victor Minea, directorul liceului, Milena Covaliuc, director adjunct, Aura Frusinoiu, Laurenţiu Bădicioiu şi tuturor celorlalţi le spun: “La revedere în 2010.”
Un participant preţentios,
C.Tudorache
[…] La masa festivă am stat lângă o doamnă, participantă la concurs, care i-a reproşat subtil dlui Laurenţiu Bădicioiu faptul că nu a fost onorată cu o distincţie la festivitatea de premiere. Am citit acasă lucrările dumneaei şi nu mi-am dat seama dacă a participat la secţiunea epigramă, calambur, poezie, proză scurtă, fabulă, enigmistică sau literatură SF, că scrierile respective sunt sub orice critică, de neînţeles, încât pot spune: ,,Mare e grădina Ta Doamne!”Acest tip de participant, cu tupeu, văzându-se azi publicat, la concursul viitor, dacă nu i se acordă Marele Premiu, face scandal şi este vai şi amar de organizatori. Vinovaţi sunt cei ce i-au tipărit inepţiile.
Cu cele mai alese sentimente,
Laurenţiu Ghiţă, Premiul �Agatha Bacovia�, Epigrama
Mă leagă deosebite amintiri de Mizil. Întâi pentru că sunt ploieştean de origine, adică de la o aruncătură de băţ (cu bazooka, e adevărat), apoi pentru că drumurile mele de vacanţă spre bunici treceau obligatoriu prin Mizil, spre Glodeanu Siliştea. Aşa că, oarecum, meleagurile astea nu-mi sunt de-a dreptul străine.
Dar oamenii, pe oamenii aceştia nu am avut prilejul să îi cunosc. Auzisem, ca omul, de luptele ca acceleratul să oprească şi în Mizil, citisem de un Romeo şi Julieta băştinaşi, dar atât.
Ei bine, am avut privilegiul să fiu în centrul unui eveniment cultural cum mari metropole cu ifose nu sunt în stare să organizeze. Cu forţele lor modeste, aceşti oameni inimoşi au lansat provocarea acestui festival , „Romeo şi Julieta la Mizil” de care s-a auzit şi se va mai auzi cu siguranţă. Un festival foarte curat şi corect organizat, cu invitaţi de soi, cu recitaluri de primă clasă şi cu un vin…, pardon, nişte premii, jos pălăria!
Mulţumesc, Mizil, mulţumesc organizatorilor, şi abia aştept ediţia următoare!
Să ne lăudăm un pic!
În această zi de gală,
Capitala-i mizilic
Iar Mizilul capitală!
Cu deosebită consideraţie,
Nicolae Ioniţă
M-am întors de la Mizil cu senzaţia că am revenit din capitala culturală a judeţului Prahova.
Va felicit pentru extraordinara performanţă, de a organiza, alături de colegii dumneavoastră, o manifestare culturală de excepţie. Sunt sigur că Ion Luca Caragiale, care a participat la manifestarea dumneavoastră prin COLECŢIA CARAGIALE, cea mai mare colecţie din lume de portrete ale unei personalităţi a culturii universale, ne-a privit, de acolo de sus, cu mândria că este prahovean.
În speranţa că ediţiile viitoare îmi vor întări această convingere vă felicit încă o dată.
Corneliu Leu
Mi s-a propus aici de către superbul organizator, Laurenţiu Bădicioiu, să fac un laudatio înainte de festivitatea de premiere, tocmai mie, care-i înjur pe toţi […] Să fac un laudatio azi, şi de ziua lui Caragiale. De dimineaţă am făcut revista presei, şi despre acest eveniment nimic, dar despre al doilea amant al Mihaelei Rădulescu da.
Laudatio am făcut încă de anul trecut, când am participat la prima ediţie şi am alocat în „Albina românească” două pagini în care se lăuda iniţiativa dumneavoastră.
Anul trecut, acest festival-concurs a început la un nivel foarte înalt, cu încununarea operei profesorului Berbente, de o extraordinară valoare intelectuală.[…] Din păcate, îndrăznesc să spun că nu mai stăm la fel de bine cu producţiile de umor prezentate la concurs. Ţin să subliniez că eu mă simt angajat faţă de dumneavoastră, faţă de acest oraş, faţă de liceul „Tocilescu”, aşa că vă stau la dispoziţie să găsim formule de stimulare, ca la anul producţia umoristică a concursului, care devine şi un brand al oraşului, să fie de un alt nivel. Numai faptul că acest festival-concurs se petrece la Mizil, nu e o sămânţă de umor? Mizilul, indiferent de orânduire, indiferent de orientare politică, de doctrină politică, merge înainte în politica şi cultura românească. De aici putea ieşi o undă de umor. Eu, în locul domnului Adrian Năstase, vă spun numai ca glumă, deoarece îl respect, este un intelectual superior, în scrisoarea pe care i-aş fi trimis-o lui Laurenţiu, scriam aşa: „Vă mulţumesc că m-aţi invitat la manifestarea Dvs, dar nu pentru că nu pot să vin vă scriu, ci pentru nu mai are rost, devreme ce tot m-aţi ales.”
Şi, în locul şefului cancelariei prezidenţiale (n.r. Cătălin Avramescu), de care mă leagă o mai veche şi plăcută colaborare profesională, aş fi scris: „Aş veni, dar şeful meu (n.r. preşedintele Băsescu) mi-a îngheţat salariul.”
În încheiere ţin să mulţumesc primarului Emil Proşcan pentru sprijinul necondiţionat pe care ni l-a acordat, alături de încă 40 de primării şi consilii locale pentru ca, în viitorul apropiat, să serbăm Ziua Limbii Române pe 29 august.
PRINTRE RÂNDURI, GÂNDURI ŞI SENTIMENTE, MIZIL 2009,
Cu deosebită admiraţie, prof. Mihaela Luncă – Alba Iulia
Cred că ceea ce emoţionează la parametrii înalţi este greu de prins în cuvinte, iar manifestarea de la Mizil a fost o întâlnire de suflet, încărcată de frumos şi nobile sentimente. Voi păstra pe retina memoriei momentele de excepţie, organizarea impecabilă, freamătul şi efervescenţa organizatorilor care parcă s-au multiplicat prin sine, fiind alături de fiecare invitat. Voi păstra în buzunarul inimii întâlnirea cu personalităţi marcante ale lumii culturale. Ce s-a întâmplat la Mizil a fost un act de curaj şi nobleţe sufletească manifestată în formele cele mai elevate… Într-o lume bulversată şi parcă lipsită de far călăuzitor, e un act de curaj, aducerea aminte şi polarizarea energiilor într-un elogiu adus IUBIRII şi CUVÂNTULUI.
FELICITĂRI COLEGILOR CARE AU ORGANIZAT ACEST EVENIMENT. MULŢUMIRI CĂ, PRIN ACŢIUNEA LOR, MI-AU OFERIT OCAZIA DE A-MI ÎNMIRESMA SUFLETUL CU CELE MAI ALESE EMOŢII.
LA MIZIL, CU BUCURIE
de Bucur Alexandra-Emilia, câştigatoarea Secţiunii Poezie
Veneam pentru prima oară în Mizil, deşi auzisem de ceva vreme de un concurs naţional de poezie cu ecouri mari printre participanţii frecvenţi la acest tip de manifestări.
Văzusem anunţul demult, dar când am văzut ce personalităţi sunt în juriu mi-am spus că nu am nicio şansă şi, decât să simt gustul înfrângerii, mai bine nu particip. Dar, din fericire, o inspiraţie divină, să spun aşa, m-a determinat să trimit în ultima clipă.
Primul lucru pe care o să-l ţin minte toată viaţa în legătură cu festivitatea de premiere va fi, cu siguranţă, un lucru care nu poate fi uitat: auzirea imnului naţional. A fost prima oară când, la un concurs cultural naţional auzeam imnul naţional, aşa cum era şi firesc.
La premiere am remarcat organizarea meticuloasă, liceul pregătit de sărbătoare, elevii implicaţi îmbrăcaţi în ţinute de protocol. A fost un cadru de o înaltă respiraţie, oameni aleşi invitaţi la eveniment, de la cadre didactice până la cei din cultură, organizatori de excepţie şi nu în ultimul rând oameni iubitori de literatură şi artă.
Evenimentul prilejuit de festivitatea de premiere a concursului „Romeo şi Julieta la Mizil” a degajat ideea organizării, a lucrurilor puse la punct în detaliu. Ceea ce am sesizat îndată a fost fundalul sonor care a însoţit evenimentul pe toată durata desfăşurării lui. Nu numai pentru crearea atmosferei, ci şi un fel de stimul psihlogic pentru că reducea din emoţii şi nu în ultimul rând era un factor care inspira, detensiona emoţiile evenimentului.,
Am remarcat diversitatea şi valoarea acestui eveniment care a adus în faţa celor prezenţi secvenţe artistice de la operetă (n.r. Daniela Vlădescu) până la prezentarea unor caricaturi cu I.L.Caragiale (n.r. Nicolae Ioniţă, caricaturist ploieştean, administratorul celebrului site www.caricatura.ro).
Cred că fiecare oraş îşi poate aduce contribuţia la cultura naţională. Însă, dincolo de buget, trebuie şi multă, foarte multă pasiune.
Alt moment emoţionant a fost apelul umanitar pentru un băieţel care şi-a pierdut membrele superioare. Prin cumpărarea acelei cărţi ( n.r. autor prof..Gore de la Grupul Şcolar Ciorani) aveai posibilitatea să ajuţi. Acesta a fost un al prilej pentru a reflecta mai mult cum literatura, cultura, în general, se apropie de sufletele oamenilor, le alină, le pansează, le vindecă, cum scrisul este o cale de a te elibera de frământările interioare, dar şi un mod de a comunica cu alţii.