Ediţia a III-a a concursului “Romeo şi Julieta la Mizil”
la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” Mizil
Emil Proşcan, primarul oraşului Mizil:
Stereotipia
Sunt puţine momentele în care stereotipia zilelor obişnuite poate fi depăşită şi ignorată, pentru a ne putea permite să simţim vibraţiile şi trăirile din viaţa cea adevărată. Cei care au avut privilegiul de a fi în ziua de 30 ianuarie 2010 în clădirea Liceului Teoretic „Grigore Tocilescu” cu siguranţă au simţit astfel de momente, cu siguranţă au avut serioase motive să dea alte conotaţii acelei zile şi în general despre tânăra generaţie şi viaţă în general.
Îi anunţ pe amatorii de previziuni că sfârşitul lumii este foarte departe! Viaţa, cu tot ce are mai frumos şi mai luminos există peste tot în jurul nostru. Nu trebuie decât „ceva” sau „cineva” care să ne deschidă fereastra sufletului! Felicit şi mulţumesc celor care au reuşit să facă acest lucru într-o zi deosebită de iarnă, 30 ianuarie 2010.
Conf.univ.dr. Daniel Cristea-Enache:
Despre concursul de la Mizil am spus, cred, esenţialul. Departe de a avea un iz provincial, cu veleitari şi mediocrităţi, manifestarea aceasta cultural-competiţională respiră valoare, originalitate, talent individual.
Participanţii (fie ei tineri maturi ori bătrâni cu vitalitate) au şansa lor; iar scriitorii buni, indiferent de generaţie, sunt miza noastră.
Mihai Stănescu:
„Vă mulţumesc pentru invitaţie! Mi-a făcut mare plăcere.”
Mircea Ionescu Quintus:
„Felicit liceul,primăria şi pe domnul primar pentru acest festival de anvergură naţională!”
Prof. Doru Dumitrescu, inspector general în MECTS, născut la Mizil:
„Cu veneraţie pentru educatorii din trecut, pentru Mizil, liceul meu de suflet, pentru ceea ce au realizat în această zi sfântă pentru încălzirea sufletului şi a spiritului.”
Prof. Nicolae Angelescu, inspector şcolar general al judeţului Prahova:
Sunt impresionat de ceea ce am găsit în Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”. Mă informasem pe internet, ştiam despre dimensiunea evenimentului, dar ceea ce am trăit la Mizil, în acest liceu, întrece aşteptările pe care oricum le aveam în legătură cu „întâmplarea” în care am fost şi eu „personaj”.
Mărturisesc că a trebuit să aleg, pentru că mai aveam o invitaţie la Buşteni. Mă bucur că am făcut această alegere. Mai venisem la Mizil în aprilie 2009, la sărbătorirea a 90 de ani de existenţă a liceului. Ziua Liceului şi Concursul Naţional de Poezie, Epigrame şi Calambururi „Romeo şi Julieta la Mizil”au polarizat energii şi au atras personalităţi culturale naţionale. În timpul festivităţii, care a durat peste două ore, a fost o adevărată desfătare a spiritului. Tot ceea ce a urmat după aceea, la Casa de Cultură, piesa „Romeo şi Julieta la Mizil”, jucată de trupa de teatru a liceului, spectacolul de revistă al Palatului Copiilor Ploieşti şi interpreţii de muzică folk, au completat o zi foarte densă şi plină de emoţie şi spiritualitate.
Felicit conducerea liceului, pe coordonatorul proiectului, Laurenţiu Bădicioiu şi pe toţi cei care au colaborat la această de neuitat zi de 30 ianuarie 2010. Să ne revedem cu bine în 2011, la o nouă ediţie.
Prof. Gheorghe Matei, fost inspector şcolar general, născut la Mizil:
„Dacă Geo Bogza, oprindu-se doar „175 de minute la Mizil , a scris o memorabilă pagină de istorie a acestuia, am convingerea că şi Concursul „Romeo şi Julieta la Mizil ”, trecând de cea de-a III-a înfăţişare şi crescând valoric şi organizatoric de la o ediţie la alta, a devenit deja o frumoasă şi emblematică tradiţie a urbei.”
Prof. Tudor Iancu, inspector la Inspectoratul Şcolar al judeţului Prahova:
În existenţa noastră măruntă, de truditori anonimi asupra cuvîntului spus cu teama de a nu schilodi limba română şi sufletele învăţăceilor noştri, clipele de adevărată sărbătoare spirituală sunt foarte rare. Aflasem că la Liceul Teoretic “Grigore Tocilescu” Mizil se întîmplă ceva deosebit, dar nu credeam că saltul de la o activitate obişnuită la un eveniment de anvergură naţională a fost făcut dintr-o dată.
În binecuvîntata zi de 30 ianuarie 2010 am fost acceptat, fie doar şi prin simpla prezenţă , alături de spirite înalte care fac cinste culturii române. Laudă binemeritată celor care s-au îngrijit ca această zi să rămînă pentru toţi participanţii o amintire de neuitat.
Prof. Constanţa Vică, director Palatul Copiilor Ploieşti :
Sfârşitul lui ianuarie 2010, o zi frumoasă cu soare blând peste zăpada albă, a adus bucurie în sufletul copiilor din ansamblul de estradă al Palatului Copiilor Ploieşti şi în sufletul profesorilor care veghează pentru educaţia lor. Ei, copiii, aduc întotdeauna fericirea fiecărei clipe prin zâmbetul luminos, prin ochii curaţi ca lacrima, prin replicile pline de haz şi candoare.
A fost o zi superbă, cu o încărcătură emoţională imensă, cu oameni minunaţi prin tot ceea ce au realizat cu puterea cuvântului, a scrisului. A fost o sărbătoare de „familie” în care s-au reunit generaţii, în care copiii, tinerii s-au întâlnit cu „bunicii” sau cu „străbunicii” lor şi ne-am bucurat cu toţii de poveştile şi versurile spuse sau nespuse.
Aşteptăm ianuarie viitor pentru a fi din nou prezenţi la festival ca să dăruim tot ce avem mai bun, să dăruim din talentul nostru pentru dans, muzică şi teatru, să aducem zâmbete şi bucurie. Vă mulţumim!
Dr. colonel Aurelian Ranetti, comandantul Spitalului Clinic de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” şi Maria-Cristina Ranetti, soţia acestuia:
În acest vârtej care ne-a cuprins pe toţi şi din care cu greu ne mai putem rupe câteva ore pentru sufletul nostru–şi „ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” – iată că sunt oameni, locuri, momente create cu râvnă, pasiune şi multă dragoste, care ştiu să te atragă şi să te facă să ieşi pentru o clipă din cotidian şi să îţi poţi bucura sufletul, de a cărui existenţă aproape ai uitat.
Un astfel de crâmpei de bucurie uimită a fost şi “momentul” la care am participat împreună cu doi dintre copiii noştri, Antonia şi Andrei Ranetti. Impresiile sunt multe, frumoase, bucurii care vor dăinui şi care ne-au unit pe noi ca familie –şi cât de rar ne mai putem strânge cu toţii–cât şi pe noi cu dumneavoastră, oameni care ştiţi să daţi culoare zilelor prin pasiune. Aţi reusit sa strângeţi laolaltă oameni deosebiţi, invitaţi de marcă, întru sărbătorirea Liceului “Tocilescu” pe care atât de mult îl iubiţi. Am fost onoraţi să ne aflăm alături de dumneavoastră şi de invitaţii prezenţi la Mizil, într-o zi aparent banală, o zi în care nimic nu prevestea micul miracol ce avea să se petreacă în mijlocul dumneavoastră, profesori şi elevi, deopotrivă pasionaţi şi entuziaşti.
Înainte de a încheia însă, vom menţiona pe scurt ecoul evenimentului în sufletul unui băiat de 11 ani, fiul nostru cel mic, elev în clasa a V-a la Şcoala Centrală Bucureşti. A fost foarte fericit să fie acolo împreună cu noi. Din două motive obiectiv-subiective: poartă numele Ranetti şi este mândru de aceasta şi al doilea motiv, dorinţa de a-şi bucura profesoara de română care ştia despre evenimentul de la Mizil şi care l-a încurajat pe Andrei să fie prezent acolo. Primul contact al lui Andrei cu doamna profesoară, un om tânăr dar deosebit de dăruit profesiei şi copiilor pe care îi formează, a însemnat primul contact direct cu George Ranetti. Andrei a primit ca temă căutarea unei poezii purtând semnătura lui George Ranetti pe care a găsit-o şi a citit-o în faţa colegilor de clasă cu mare drag, „Ţifra zero”.
În loc de final vă vom spune că Andrei s-a întors la şcoală cu „tolba” plină de impresii şi nu numai. Revista aniversară şi publicaţia „Mizilul” au fost dăruite doamnei profesoare de română împreună cu promisiunea de a o anunţa despre următoarea dumneavoastră întâlnire, pentru a fi şi dumneai prezentă acolo. Considerăm că, într-o lume în care copiii sunt interesaţi aproape exclusiv de jocurile pe calculator şi într-o manieră infimă de cultură şi de dorinţa de a citi, evenimentul organizat de domniile voastre îşi atinge cu siguranţă scopul de a se constitui „într-un început pentru alte minţi şi alte suflete dornice să-şi afle identitatea”.
Mihai Moleşag, Tulcea, Marele Premiu „George Ranetti”, Epigrame:
A fost un concurs greu, a dat de furcă participanţilor, a solicitat la maxim abilităţi, subtilităţi şi alte calităţi, dar şi veleităţi şi sensibilităţi. Juriul a fost însă competent, profesionist, obiectiv şi intransigent şi a acordat marele premiu unei mari valori naţionale… eee… he-he!
În zilele Festivalului la care am participat, Mizilul, un orăşel mic, şi-a umflat pieptul înfruntând semeţ marile oraşe, cu tradiţie în festivaluri şi concursuri naţionale de umor. S-a simţit munca organizatorilor, începând cu primirea, cazarea şi masa invitaţilor, implicarea unui număr mare de oficialităţi în acest demers cultural.
Claudiu-Valeriu Contevici, Leeds, Marea Britanie, Premiul „Grigore Tocilescu”, Epigrame:
Mizil, my love!
Într-o interventie telefonică din cadrul galei concursului, mi-am permis să fiu nonşalant şi ludic, deşi, în fond, eram extrem de emoţionat: tocmai obţinusem premiul al II-lea, la chiar primul meu concurs de epigrame! De data aceasta, sunt cât se poate de serios, afirmând că „Romeo şi Julieta la Mizil” este un concurs de excepţie. Argumentele sunt greu de combătut, şi le prezint într-o ordine aleatorie. La Mizil au participat, cu doar câteva excepţii, numele mari ale epigramei româneşti de azi. Organizatorii manifestării sunt câţiva oameni harnici şi inteligenţi: Laurenţiu Bădicioiu (iniţiatorul şi sufletul evenimentului ), Emil Proşcan (entuziastul primar-poet ), cei din conducerea liceului „Grigore Tocilescu” şi multi sponsori generoşi. Nu în cele din urmă, să remarcăm calitatea deosebită a juriului.
De altfel, organizatorii au dovedit o lăudabilă transparenţă, prezentând, ca şi anul trecut, foile de jurizare. În plus, editarea volumului cu textele selectate va „face lumină” şi va elimina, cu siguranţă, micile (inerentele ) cârcoteli. Se poate face şi mai mult: publicarea, şi pe site-ul concursului, a textelor premiate (nu toţi forumiştii au acces la volumul de prezentare).
Revenind la umila mea persoană, v-aş spune mai multe, fiind eu un tip sociabil şi cumsecade. Prefer, însă, deocamdată (adică, până la următorul „turnir”), să vă mai aţâţ curiozitatea şi să rămân misteriosul, anonimul epigramist de peste mări şi ţări… Bravo, Mizil, felicitări! La revedere, în 2011!
Prof.dr. Elis Râpeanu, Bucureşti, premiul „Agatha Bacovia”, Epigrame:
„Prin acest festival Liceul „Grigore Tocilescu” transformă un fost târg, azi oraş, în capitala umorului românesc, a epigramei scrise în limba lui Eminescu. Staţiunea Buşteni, cu „Salonul umorului” şi Mizilul cu „Romeo şi Julieta la Mizil”, ţin sus, la ora actuală, drapelul isteţimii prahovene.
În ceea ce-i priveşte pe dragii elevi, îi iubesc, mă gândesc la ei cu speranţă, dar şi cu grijă: să nu fie copleşiţi de haosul societăţii încă neaşezate, după rânduri de cutremure. Sper că nu vor uita cartea din cauza calculatorului. Acesta îţi dă informaţii, dar numai cartea îţi formează cultura. Iată şi o epigramă cu circulaţie liberă:
La mare
Pe sub soare, pe sub stele,
Ei se plimbă printre dune:
El bogat în note rele,
Ea săracă-n note bune.
Efim Tarlapan, scriitor basarabean, menţiune la Epigrame:
„Pe fundalul mondialei avalanşe nivelatoare de identităţi, activitatea gen Concursul Naţional de Poezie, Epigrame şi Calambururi „Romeo şi Julieta la Mizil ” se prezintă ca o dârză apărare antiglobalizare… Aici, trecutul românesc îşi dă mâna cu prezentul, lirica face duet cu zâmbetul, critica literară valsează cu beletristica. Să le împaci pe toate acestea nu e uşor, dar s-a încercat şi s-a reuşit.
În faţa celei de-a treia ediţii a Concursului mizilean – carnaval multicolor desfăşurat pe bogate tradiţii româneşti – Concurs iniţiat de zelosul profesor Laurenţiu Bădicioiu şi susţinut de Liceul Teoretic „Gr. Tocilescu” Mizil, globalizarea s-a văzut nevoită să dea un pas îndărăt, făcând loc românizării celebrelor personaje shakespeariene…”.
Sînziana Stoie, studentă în anul I la Facultatea de Litere din Braşov, Marele Premiu „George Ranetti”, Poezie:
„Îmi păstrez convingerea că nicio multitudine de cuvinte, nicio înlănţuire de fraze oricât de pertinent expuse, menite să contureze şi să transmită o parte din atmosfera deosebit de densă, care cu siguranţa i-a proiectat pe toţi cei prezenţi la premierea Concursului „Romeo şi Julieta la Mizil ” într-o dimensiune a reiterării de valori, nu ar putea reda pe deplin – şi fără riscul de a-l face pe emiţătorul lor culpabil de a nu fi surprins esenţialul – trăirile grandioase, implementate de modul exemplar în care s-a desfăşurat festivitatea de premiere, dar şi evenimentele culturale care au precedat-o şi succedat-o pe aceasta, în pliurile fiinţei mele, cel puţin. Ar fi un loc comun să spun cât de plăcut am răma surprinsă de corectitudinea şi sobrietatea juriului, de strădania organizatorilor şi de simţul ascuţit al umorului care a reprezentat pentru unii participanţi reala lor vestimentaţie.
Singurele care pot exprima ceva cu adevărat preţios şi demn de luat în seamă sunt creaţiile participanţilor, ele ridicându-se, după umila mea părere, la un nivel demn de luat în seamă chiar şi de către cei mai rafinaţi. Am fost deosebit de plăcut impresionată de modul în care s-au desfăşurat evenimentele în cadrul premierii şi de atmosfera generată de căldura spirituală a organizatorilor, membrilor juriului şi invitaţilor în egală măsură.”
Cristinescu Filip, elev la Colegiul Naţional „Doamna Stanca” din Satu Mare, Premiul „Grigore Tocilescu”, Poezie:
Peste şapte ţări şi şapte mări, într-o ţară aproape non beletristică, deraiată într-un decor glaciar între tranziţie şi globalizare ca un personal între două halte împărăţite de crivăţ, pe când Televizor şi Procuror rămăseseră uşor dezamăgiţi că sora lor, Formaţia, nu îşi botezase odrasla Manelizarea, iar pentru desprimăvărare guvernul alocase circa 0 % din P.I.B., astfel încât numai în prima lună a anului se înregistraseră cincizeci şi patru de decese cauzate de ger, a fost odată ca … altădată un orăşel de provincie, ai cărui locuitori dealtfel ospitalieri şi bonomi ca pâinea lui Dumnezeu, dar hâtri şi oarecum pezevenchi se adresau unii altora pe numele lor de botez, desuete şi împrumutate din biblie, precedate ca un titlu nobiliar de interjecţia „bre”.
Un absolvent de învăţământ la distanţă de la „Spiru Haret” ar fi putut constata prin metode sociologice pe bună dreptatate că specia lor e pe cale de dispariţie. Contrariind mai ales ciudata lor încăpăţânare de a nu se lăsa transformaţi în aplaudaci ai normalităţii. Cică aşa îi învăţase pe ei unchiu’ Ranetti şi moş Caragiale!.
Concursul Naţional de Poezie, Epigrame şi Calambururi „Romeo şi Julieta la Mizil”, ediţia a III-a, fu numai o nouă recurenţă la normalitate, o acatistă pe adresa Sfântului bun simţ, un renghi cu miros de tămâie jucat tuturor caţavencilor
Ţăruş Ramona, elevă, Botoşani, Premiul „Agatha Bacovia”, Poezie :
Este îmbucurător faptul că până şi în aceste vremuri de criză, când s-ar spune că oamenii se pierd cu firea, încă se mai scrie poezie de calitate şi încă există susţinători ai celor ce-şi adâncesc sentimentele şi stările în celuloză. „Romeo şi Julieta la Mizil ”, un concurs de elită prin însuşi numele său, a reuşit şi anul acesta să reunească nume mari şi nume promiţătoare care împreună fac din acesta un eveniment cu adevărat special.
Din partea mea nu pot veni decât regrete că nu am putut să fiu alături de toată lumea la festivitatea de premiere, la care nici nu încape îndoială că s-a muncit mult. Domnul profesor Bădicioiu Laurenţiu şi stimatul juriu îşi merită laudele, mai ales pentru antologia de versuri. Sper să descoperiţi în poeziile tuturor o rampă de ajutor pentru „handicapurile de toate zilele” care pun în faţa noastră limite fixe. Treceţi prin paginile volumului ca prin pereţii unui cămin şi veţi afla în fiecare cameră ceva familial, intim şi intrigant totodată, ceva al fiecăruia.
De pe meleaguri botoşănene vă felicit atât efortul şi rezultatele, cât şi iniţiativa de a pune poezia şi dragostea sub aceeaşi aură, pentru că „întotdeauna este mai mult decât iubire/ este Dumnezeu care trage cu urechea de după uşă”.
Rotaru Dănuţ, student în Ploieşti, concurent la Poezie, prezent la Festivitatea de premiere:
Aş dori sa încep prin a vă felicita pentru ce aţi realizat la Mizil, prin concursul care a devenit, în adevăratul sens al cuvântului, naţional, fiind totodată conştient de faptul că părerea mea contează, poate, cel mai puţin dintre toate persoanele care au fost sâmbătă în incinta Colegiului “Grigore Tocilescu”.
Acest mesaj al meu are două scopuri: acela de a vă mulţumi pentru ospitalitatea dumneavoastră, pentru organizare şi nu în ultimul rând pentru vorbele pline de patimă care au tot fost „aruncate” în sală, care m-au făcut să mă simt total în altă lume, într-o lume a titanilor, dacă-mi permiteţi să spun aşa.
Vreau să vă precizez că mi-au plăcut articolele din revista şcolii, le-am citit cu toţi membri familiei mele, le-am povestit unde am fost şi cum a fost. O nebunie era în mintea mea. O nebunie frumoasă…. Vă urez tot binele din lume.
Roxana-Elena Buzea, judecător la Vălenii de Munte:
„Toată admiraţia şi respectul pentru corpul profesoral şi pentru elevii care, cu dăruire şi pasiune, au făcut dintr-un vis o realitate: o manifestare culturală extraordinară!
Cu speranţa că vor mai exista şi în viitor asemenea frumoase „întâmplări”, vă doresc mult succes! Mulţumesc din suflet lui Laurenţiu Bădicioiu pentru invitaţie.”
Constantin Mihai, profesor de română la Şcoala Dârvari, Prahova:
Iarna a luat-o razna. Şi cum nu putea să meargă singură, a pus-o Dracul să mă ducă la Mizil. Fericită plimbare şi minunată zi. Într-o încăpere prea mică pentru câte capete luminate adăpostea şi insuficientă pentru infinitele vorbe ce s-ar fi dorit rostite, m-am simţit în al… cer şi mulţumesc bunului meu prieten Victor Minea pentru invitaţie.
Voi, cei care n-aţi venit la Mizil, sunteţi cu mult mai săraci.
P.S. Te voi înjura, Victore, mereu că nu m-ai invitat şi la ediţiile trecute.
Raul Cârstea şi Constantin Neculae, cântăreţi de muzică folk:
Toate gândurile bune pentru nişte oameni minunaţi. Vă dăruim muzica noastră cu dragoste.